Abonati

vineri, 9 aprilie 2010

Dezgust...


La Baile Herculane, am fost 3 ani la rand, in taberele studentesti, iarna... Vremea nu a fost extraordinara, tot timpul a fost innorat si aer umed...Prin urmare, nu mi-am facut o impresie stralucita despre statiune, care si asa e foarte pustie...
Hotelurile de 2 stele (...asa se spune..in realitate eu nu le-as da nici o jumatate de stea ) sunt intr-o stare jalnica: igrasie in camere, mobila veche care sta sa cada... mochete nespalate de veacuri, intunecate si patate...saltele la fel de "curate" si pături roase de molii care mustesc de praf...o simplă plimbare de la usă spre balcon te face să te simti ca in Sahara, cand bate vantul :P... Baia arata ingrozitor...bucati sparte de gresie si faiantă, rugina, calcar, sistem de aerisire inexistent...
Sistemul de iluminare lipseste cu desavarsire...Functioneaza doar veioza de pe asa-zisa noptiera si in cel mai bun caz, functioneaza si cealalta veioza..asta daca ai norocul sa gasesti o camera cu mai multe prize in stare de functionare...
Daca ai proasta inspiratie sa te duci iarna acolo (asa ca mine) sa te asiguri ca ai destule haine groase!...pentru ca incalzirea e "beton"...mai mult de 15 grade nu o sa fie niciodata decat daca te hotarasti sa iei cu tine inca 8 prieteni si sa stati toti intr-o camera de 2 persoane... Poti inspira aerul curat de afara prin crapaturile ferestrelor...Un resou e total interzis ca modalitate suplimentara de a ridica temperatura cu vreo 2 grade...Eu am ignorat acest avertisment si m-am trezit ca mi s-a topit priza...iar cordonul resoului s-a intins ca o guma de mestecat cand am incercat sa-l decuplez de la sursa de tensiune..Nu de alta, dar ma temeam sa nu provoc vreun incendiu !
Te sfatuiesc sa folosesti casa scarilor pentru ca exista o probabilitate de 80% sa ramai blocat in lift. Poti sa tragi un pui de somn pana sesizeaza cineva incidentul... Personalul de la restaurant e, intr-adevar, magnific... Daca ai comandat cumva ciorba, fii foarte atent cand ti se serveste ca sa nu te alegi cu un polonic pe pantaloni...("ma grabesc fato, crezi ca numai tu esti aici?" vine rapid replica)... Nu e nevoie sa mentionez ca pana ti se ia comanda dureaza cam 35 de minute, pana ti se aduce (ce-i drept, cam incompleta sau "putin" modificata pe "traseu")..cam 40 de minute si pana ti se face nota de plata (dupa ce ai terminat de mancat) ...inca 20 de minute... Din meniul extrem de diversificat lipsesc cam 50 % din produse... Pe langa toate acestea, te poti trezi in ajun de Craciun (asa cum s-a intamplat in 2007) ca personalul de la restaurant sa faca greva, pentru ca nu le sunt platite salariile...Asta inseamna ca nu ti se mai da de mancare...Dar ti se spune destul de tarziu, in asa fel incat sa nu mai gasesti nici un magazin deschis...
Deh.. nu zic ca situatia e la fel peste tot...sunt pensiuni (prin definitie: private) care probabil ca isi respecta clientii...

sâmbătă, 1 august 2009

Diavolul se imbraca de la Prada

Intr-o zi... (toate lucrurile frumoase se intampla "intr-o buna zi")... am intrat in librarie si am cumparat o carte care mi-a atras atentia...
"Diavolul se imbraca de la Prada" de Lauren Weisberger. Am citit scurtele comentarii ale diferitelor persoane importante din lumea scriitorilor... scrise pe coperta din spate a cartii..si am decis: o vreau! Pana atunci nu am auzit de acest roman, dar am constatat ca eram printre putinii care NU STIAU! Cand am pomenit titlul cartii in prezenta prietenelor mele, reactia a fost: "Aaa... sefa aia nebuna... Meryl Streep o interpreteaza ... oh, dar e imposibil sa nu fi auzit de ea!!!"(nu e imposibil... habar n-aveam cine e!)

Romanul e fascinant, plin de umor, in ciuda faptului ca atmosfera e incordata. In esenta, firul epic nu e foarte incarcat. Ceea ce predomina este aspectul psihologic al problemei, toate trairile personajului principal, Andrea Sachs.
Pe scurt, este vorba de o proaspata absolventa a facultatii de jurnalism, Andrea, care devine asistenta personala a Mirandey Priestley, redactor al revistei Runway si foarte cunoscuta in lumea modei. Andrea accepta slujba aceasta nu pentru ca e ceea ce isi doreste cu adevarat, ci pentru ca i se spune ca 1 an in slujba Mirandei Priestley este echivalentul a 5 ani de munca la o revista oarecare si, implicit, anul petrecut la Runway ii va deschide multe usi... Acesta este motivul, in fond.
Andrea isi doreste sa lucreze la The New York Times, vrea sa scrie! Slujba de asistenta personala a Mirandei ii schimba complet stilul de viata. Andrea isi neglijeaza (nu cu intentie) iubitul, prietenii, familia... Isi spune mereu ca e vorba de "doar 1 an" si chinurile ei vor lua sfarsit, iar atunci va putea face ce isi doreste... Pretentiile absurde ale Mirandei o aduc pe Andrea, in cea de-a 11-a luna de munca, in situatia de a-i spune "Du-te dracului!". In sfarsit Andrea e multumita de decizia ei, se reintoarce la viata anterioara, insa cu mai multa experienta de viata. Isi publica scrierile in diverse reviste pentru ca primeste nenumarate oferte din partea lor.
Romanul nu se reduce doar la atat. Nu lipsesc amanuntele picante, situatiile amuzante, emotiile, deciziile grele, momentele romantice...
Filmul nu respecta intocmai evenimentele descrise in roman, insa, cu putine modificari, e o creatie extrem de reusita si la fel de emotionanta precum romanul omonim.
Nu-l lasati sa va scape!
Sa aveti o zi excelenta!